Grecia (Vacanţa 2009)

Kalimera!

   Incontestabil, Grecia are multe de oferit turistului ce-i trece pragul. N-am fost întâia dată în ţara zeilor olimpieni, dar, o spun cu mâna pe suflet!, a fost pentru prima oară când totul mi-a mers din plin şi când Elada mi-a oferit un concediu pe care ani buni de aici înainte nu-l voi uita, chit că sunt un tip mai greu de impresionat şi care nu cade pe spate din te miri ce.

   De această dată, am purces la drum doar cu Maria, soţia mea. Fără grup, fără alte combinaţii. Singuri singurei, cu bagajele în maşină, am pus cap compas pe insula Thassos, pe ruta Bucureşti – Ruse – Sofia – Serres – Kavala, după care am completat cei 766 Km la bordul feribotului, preţ de o oră şi un sfert până la Prinos, pentru ca, în final, să ne oprim la Potos, undeva în punctul cel mai sudic al insulei. 

  Potos - Situată în sudul insulei, staţiunea este preferata multor turişti (Foto 1)

Potos - Fără pretenţii de lux şi "figuri", găseşti atmosfera specifică grecilor (Foto 2)

Potos - imagine realizată de pe terasa tavernei Posseidon spre plaja (Foto 3)

 
Deşi mică, localitatea se bucură de cea mai mare popularitate, fiind extrem de cochetă şi primitoare. Ofertele sunt variate, pornind de la fascinanta combinaţie mare-munte, continuând apoi cu o apă aşa de transparentă încât poţi vedea atât bătăturile de la picioare, cât şi aricii de mare, nişte bulgări negri şi ţepoşi, lipiţi de pietrele de pe fundul mării, dar care îţi pot strica ziua de-i vei călca în picioare. Nu poţi trece cu vederea nici peste mulţimea de terase, renumitele taverne, unde meniul nu numai că este ispititor, dar are şi un raport calitate – cantitate - preţ aproape neverosimil. Cu 25 de Euro (inclusiv bacşişul obişnuit de 10 %), mănânci până striveşti puricele pe burtă şi tot mai rămâne pe platou jumătate din cât ai îngurgitat, astfel că la desert te uiţi deja pătrat, limitându-te doar la o privire admirativă pentru cât de apetisant arată în farfurioară. Nici măcar carafa cu vin alb, cu care ai lubrifiat gâtlejul pentru imensa porţie cu mix de peşte, nu-ţi va mai reface resursele pentru un dumicat în plus. Repet, totul la numai 25 de Euro!

   Dar pentru că soarele şi-a ascuns faţa de după nori, ne-am luat rămas bun de la gazdele din Potos şi ne-am continuat drumul spre Thassos-Limenas, portul de unde am părăsit Insula de Smarald a Mediteranei, îmbarcându-ne pentru o traversare de 35 de minute cu feribotul, până la Keramoti. De aici, Kavala. Ar fi o mare pierdere să parcurgeţi mirificul orăşel precum gâsca băltoaca. De sus, de jos, din stânga sau din dreapta, Kavala trebuie admirată! La acest popas am încercat să ne stabilim următoarea ţintă, dar indecizia şi o confuzie, scuzabilă totuşi, în tranzitarea Salonicului ne-au aşternut sub roţi drumul către Paralia-Katerini. 

 Paralia Katerini - Faleza (Foto 4)

 

Paralia Katerini - Arhitectura simplă şi elegantă este omniprezentă în Grecia (Foto 5)

Paralia Katerini - Biserica Sf. Fotini are un plasament în inima oraşului (Foto 6)

Cazarea într-un hotel la malul mării şi plaja mult mai generoasă decât cea de la Potos n-ar fi avut sorţi să schimbe decepţionanta perspectivă asupra staţiunii dacă, cică din întâmplare!, nu ne-am fi încercat norocul pentru o hartă, o hartă banală, dar turistică, la o agenţie de profil. N-am găsit râvnita hartă, în schimb ne-am ales cu două excursii de vis, ambele de câte o zi. Prima la Meteora, iar a doua pe insula Skiathos. De ce am lăsat să se înţeleagă cum că Paralia nu mi-a satisfăcut aşteptările? Din câteva motive şi aş începe cu faptul că staţiunea în cauză a devenit între timp un bazar, un conglomerat de buticuri şi magazinaşe  româno-bulgaro-turcesco-chinezeşti, cam ca la Oborul bucureştean, doar că sunt aşezate civilizat, cu moacă de comerţ veritabil, nu ca baba între pomeni. Preţurile sunt o capcană! Multe dintre produse pot fi achiziţionate din ţară, considerabil mai ieftin. De fapt, cam toate sunt mai scumpe, inclusiv mâncarea la cele trei, poate patru restaurante existente. Restul, cu duiumul, sunt fast-food-uri.

   Revin la cele două excursii, pentru care am achitat, în total, 120 de Euro, două persoane. Pe cont propriu, scoteam din portofel mult mai mult, pentru mult mai puţin. Atât la Meteora, cât şi la Skiathos ne-am bucurat de serviciile aceluiaşi ghid, Denisa Dincă, o fată admirabilă, toată numai inimă, care a luptat cu o răceală rebelă, ducându-şi misiunea până la capăt cu prisosinţă.  

Meteora - Printre versanţi poate fi văzută Kalampaka, reşedinţa prefecturii Trikala a districtului Thessaly (Foto 7)

Meteora - De la altitudinea celor 613 m, Marea Meteoră, sau Megalo Meteora,  a devenit imaginea de referinţă a complexului monahal (Foto 8)

Meteora - Oriunde ai întoarce privirea, meteorele sunt fascinante, imposibil de uitat (Foto 9)

Complexul Meteora, al doilea centru monahal al Greciei, după Athos, este realmente impresionant! Cu siguranţă că n-are grandoarea Marelui Canion american, dar este suficient să faci un colosal efort de imaginaţie ca să-ţi închipui cum a fost posibil ca o mână de călugări, ce timp de peste 20 de ani au cărat, precum alpiniştii, pe colţul de munte materiale de construcţie, ca, mai apoi, în numele lui Dumnezeu, să-nalţe către Cer doar o mănăstire. Au făcut 24, din care au rezistat timpului şase, iar trei sunt vizitabile. Mare Ţi-e puterea, Doamne!

   A doua ieşire, spre celebra insulă Skiathos, marea dragoste a regretatei prinţese Daiana, a fost şi va rămâne de pomină. Echipajul vasului de croazieră ne-a întâmpinat cu o căldură extremă, în ciuda dimineţii noroase şi răcoroase, pregătindu-ne totodată o sumedenie de surprize plăcute, începând cu păhărelul de Metaxa şi continuând cu un curs intensiv de…sirtaki, răsplătit fie cu o duşcă zdravănă de Metaxa, direct dintr-o imensă sticlă, de cinci litri, pe canea, fie cu un băţ peste buci, evident că în glumă. Atmosfera creată pe vapor nu poate fi descrisă în câteva cuvinte, însă (şi pun din nou mâna pe suflet!) a crescut inima-n mine că sunt român. Păi, fraţilor, când ne vin nouă pandaliile de voie bună, fără urlete şi băutură la greu, poţi citi de la o poştă în ochii celorlalţi dragostea subită sau, că se mai întâmplă, invidia frustrării. Alături de noi a mai fost un grup (circa 20 de inşi) din Germania. Au stat ca la şcoală, cu mâinile la spate şi cu privirea ţintă pe hublourile primei punţi. Sus, pe puntea a doua, românii au dansat şi cântat, cu mic, cu mare, în bătaia vântului, încinşi de soarele care a răzbit norii, legănaţi de valurile uşor nervoase ale mării Egee. Nu numai delfinii s-au alăturat spiritului românesc, ci şi câţiva dintre nemţi şi-au decongelat inimile, prinzându-se în hora melanjului de sârbe şi sirtaki. Grecii ne-au adorat, iar despărţirea a fost cu lacrimi şi pupături.

Skiathos - Mică, densă şi...intensă. Cam aşa poate fi descrisă insula care îţi subjugă inima, chiar de la prima vedere (Foto 10)

Skiathos - Port, faleză şi Centru, adică punctul de venire şi plecare, de uimire şi nostalgie (Foto 11)

Skiathos - Plaja Koukounaries este cotată a fi printre primele 10 în lume. Nu ştiu dacă-i aşa, dar este bestial de frumoasă!

   Dacă tot am spus că pulsul românesc este, atunci când vrem, dat în mă-sa, n-au lipsit nici prieteniile inopinate, de vibraţie comună şi trăite la intensitate maximă, legate cu oameni faţă de care revederea va fi o binecuvântare. Alături de ieşienii Anda şi Ştefan, cât şi de mai tinerii craioveni Andreea şi Lucian (cei din urmă aflându-se în luna de miere), timpul s-a scurs mult prea repede. N-a contat diferenţa de vârstă, după cum nici orientările profesionale n-au interferat cu faptul că puteam râde împreună sau să ne bucurăm de nisipul argintiu şi mirosul pinilor plajei Koukounaries. Totul a fost la superlativ şi ar putea fi oricând şi oriunde dacă nu ne-am mai căca pe noi (neacademic, recunosc, dar adevărat!), închinându-ne altor şabloane şi altor standarde.

   Ultimele două zile, din cele zece, le-am petrecut la Thessaloniki (Salonic), al doilea oraş al Greciei, după, desigur, Athena. Mă risc cu afirmaţia că Parisul joacă la matineu în inima mea, dar, fără tăgadă, este doar o părere personală. Mulţimea de terase, mari, frumoase, exotice sau moderne, te îmbie să poposeşti măcar câteva clipe la o cafea ori un pahar bine preparat de uzo. Istoria antică şi creştină sunt îngemănate în trepidaţia inconfundabilă a unui oraş cosmopolit, în care lentoarea şi agitaţia sunt precum sosul tzatziki sau musakaua. 

Thessaloniki - Mai pe româneşte, Salonic, al doilea oraş ca mărime şi capitală a regiunii Macenia Centrală. Turnul Alb este imaginea emblematică a oraşului (Foto 12)

Thessaloniki - Arcul lui Galerius: Punţi peste vremuri, antic şi modern (Foto 13)

Thessaloniki - O oază de...exotic (Foto 14)

Un talmeş-balmeş ce culmină cu un trafic pietonal şi auto total haotic, evadat din orice legislaţie rutieră. Nimeni nu este supărat sau nervos, nimeni nu are ce comenta. Salonic te vrăjeşte subit! Nici nu-ţi dai seama că de pe un colţ pe altul al străzilor ai ajuns escaladând maşinile sau motocicletele parcate pe orice metru rămas disponibil, din moment ce privirile îţi vor fi pe fugă şi în cruciş pe puzderia de vitrine ori la oamenii bine îmbrăcaţi, guralivi şi într-un permanent du-te-vino, într-o metropolă atât de vie şi de dinamică, unde, ca un făcut!, nimic nu pare să te scoată din sărite.

   Kalimera, dragii mei!



Cristian Lodroman

Publicat pe: AQVILA (Ning) 20 septembrie 2009; AQVILA (Spruz) 27 aprilie 2010