Zidul Plângerii de la Ierusalim, cel mai important loc sacru al iudaismului, a început să dea semne de degradare. Problema o constituie pietrele din epoca mandatului britanic (între 1917 şi 1948), care au început să se sfărâme. În mod curios, pietrele originale, zidite în urmă cu 20 de secole, au rezistat în timp şi nu prezintă semne de măcinare.
Zidul Plângerii este ultimul vestigiu al Templului evreiesc al lui Irod şi, totodată, este cea mai sensibilă zonă a Ierusalimului, sfântă atât pentru evrei, cât şi pentru musulmani. Numele său vine de la faptul că israelienii plâng aici pierderea Templului din partea cealaltă a zidului.
Zidul Plângerii a fost ridicat în 37 î.Hr, când regele Irod a decis să mărească cel de-al doilea Templu, aflat în centrul vieţii spirituale evreieşti din epocă. El a ordonat construirea a patru ziduri în jurul esplanadei, pentru susţinerea ansamblului edificiului.
Mare parte din Zidul Plângerii, lung de 488 de metri, este subterană şi se întinde în oraşul vechi.
Zidul Plângerii este ultimul vestigiu al Templului evreiesc al lui Irod şi, totodată, este cea mai sensibilă zonă a Ierusalimului, sfântă atât pentru evrei, cât şi pentru musulmani. Numele său vine de la faptul că israelienii plâng aici pierderea Templului din partea cealaltă a zidului.
Zidul Plângerii a fost ridicat în 37 î.Hr, când regele Irod a decis să mărească cel de-al doilea Templu, aflat în centrul vieţii spirituale evreieşti din epocă. El a ordonat construirea a patru ziduri în jurul esplanadei, pentru susţinerea ansamblului edificiului.
Mare parte din Zidul Plângerii, lung de 488 de metri, este subterană şi se întinde în oraşul vechi.
Pentru o incursiune panoramică, vă invit să accesaţi link-ul de mai jos, având şi opţiunea de a viziona şi alte zone ale Templui!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.