Originea Muzeelor Vaticane se leagă de papa Iulius al II-lea, care după alegerea sa ca papă în 1503 a expus diferite sculpturi antice în grădina numită "Belvedere", permiţînd artiştilor să le poată admira.
În 1734 Papa Clement al XII-lea a fondat Muzeul Capitolin într-un edificiu proiectat de Michelangelo); în 1756 şi în 1767 au fost create în Vatican alte două mici muzee: cel de artă sacră şi cel de artă profană.
Paşii decisivi au fost făcuţi de papii Clement al XIV-lea şi de Pius al VI-lea: Muzeul Pio-Clementin, realizat prin amplificarea Palatului apostolic din Vatican, din dispoziţia acestor papi cu scopul de a găzdui sculpturile clasice.
Edificiul a fost realizat în stil neoclasic şi mai apoi a servit de model pentru nenumărate alte muzee ale lumii.
În 1796, din cauza invaziei franceze, muzeul a pierdut mai multe opere valoroase, care însă au fost restituite după căderea lui Napoleon, în 1815.
Ultimul muzeu adăugat complexului a fost în 1973; acesta este dedicat artei religioase moderne şi conservă operele eminenţilor artişti din sec. al X-lea: Novecento.
Trebuie să recunosc faptul că paşii nu m-au purtat, deocamdată, prin aceste sanctuare ale artei, spiritualităţii, ale sublimului. Pe de altă parte, trebuie să vă reamintesc un lucru, anume că ceea ce poate fi vizitat şi studiat în momentul de faţă, este doar un micuţ, un minuscul vârf al unui aisberg imens, în care sunt "conservate" mistere, enigme, istorii, mari secrete ale omenirii. Se spune că multe dintre ele ar fi bine să nu le aflăm niciodată! Până una-alta, aveţi la dispoziţiecâteva secvenţe filmate, împrumutate, desigur, de pe Youtube:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.