Venezia 2000: Doi lei, trei stele

   Pe la sfârşitul unui septembrie destul de morocănos, aveam să ajung împreună cu soţia la Veneţia, mai precis pe insula Lido di Venezia, o fâşie de pământ lungă de vreo 11 Km. Nu-mi prea stă în obicei de a face rezervări la hoteluri, cu atât mai puţin în perioadele în care turismul nu mai sufocă locaţiile ca în plin sezon, însă, fiind vorba de Veneţia şi afluxul său permanent de vizitatori, am preferat să nu risc nimic. Din start am optat pentru Lido di Venezia fiind extrem de accesibilă, nu numai în raport cu portofelul, ci şi al transportului, graţie feribotului. Inspiraţia şi documentaţia avută la dispoziţie m-a determinat să aleg hotelul "Venezia 2000".

   Prin urmare, ne-am îmbarcat pe feribotul liniei Activ (Nr. 17) de pe Isola del Tronchetto, mai precis de la pontonul Sabbioni, urmând ca după circa 30 de minute să ajungem la destinaţie, în portul San Nicolo. Sigur, noţiunea de port este destul de pretenţioasă, în condiţiile în care dimensiunea acestuia este puţin mai mare decât a unui debarcader. Acordaţi toată atenţia indicaţiilor primite de la personalul de la bordul feribotului. Ei ştiu mai bine nu numai cum să vă protejeze autovehiculul, dar, întâi de toate, sunt calificaţi să eficientizeze spaţiul pentru un număr maxim de vehicule, inclusiv camioane. Feribotul este construit cu două punţi basculante. Teoretic, se intră pe la pupa şi se iese pe la prova. Practic este când aşa, când aşa. Tariful unui drum este în funcţie de dimensiunea şi categoria vehiculului. Pe mine m-a costat 20 de euro, plus alţi şase euro pentru doi pasageri. Totuşi, este bine să reţineţi că este mai bine să duceţi maşina pe insulă, nu numai din motive de siguranţă, ci şi finaciare. Parcarea la Veneţia costă mai mult decât feribotul.

   După ce aţi lăsat şi asigurat maşina, puteţi urca pe una din punţile vasului, fie pe cea închisă, fie pe cea superioară, deschisă, dar cu riscul de a vă bate vântul pe toate părţile. Compensaţi cu priveliştea, căci vasul parcurge Canalul Giudecca, bazinul San Marco după care trece lângă Isola di San Georgio Maggiore.
   Odată debarcaţi la San Nicolo, mai aveţi de rulat foarte puţin până la hotel, pe traseul Giannantonio Selva şi apoi strada dell'Ospizio Marino. Veţi fi întâmpinaţi de două sculpturi din piatră albă (posibil să fie marmură, nu mai ştiu exact), reprezentând doi lei. Arhitectura hotelului este simplă, dar cu trimitere evidentă către stilul specific veneţian. Tot aşa este şi recepţia, simplă şi cochetă, ceea ce ar putea aduce o umbră de îndoială asupra camerelor, care, de regulă, sunt mai simpliste decât recepţiile. Ei bine, nu este cazul!

   Deşi "Venezia 2000" este cotat cu trei stele, camerele sunt spaţioase şi elegante, din care nu lipsesc texturile aristrocrate, respectiv mătasea şi catifeaua. Televizorul, aerul condiţionat, frigiderul şi safe-ul sunt nelipsite din orice odaie. Noi am avut camera la parter, însă n-a fost expusă traficului. N-am avut o panoramă mai acătării, însă nici n-am prea stat în cameră. Plaja fiind peste drum în faţa hotelului, cu siguranţă aş fi dorit să-mi răsfăţ ochii cu un răsărit de zile mari dinspre Golful Veneţia, numai că această favoare nu a fost inclusă în preţul de 110 euro. De precizat că în acest preţ a fost inclus şi micul dejun, tip bufet suedez. Meniul, OK! mulţumitor de variat şi de bogat. Mai rău a fost pentru fumători, care au fost nevoiţi să-şi savureze cafeaua afară, pe terasă. Vara, avantaj fumători, dar la final de septembrie... brr! Masa de prânz nu am servit-o la "Venezia 2000", pentru că ziua era rezervată excursiilor (Veneţia, perpedes - Verona, cu maşina - San Dona di Piave, cu maşina). În schimb, toate cinele le-am servit la restaurantul hotelului şi vă mărturisesc că a fost o desfătare oricare dintre bucatele alese dintr-un menu destul de generos. Personalul a fost extrem de binevoitor şi amabil. Nici tarifele nu au fost mai altfel. Îmi este greu să-mi reamintesc cu exactitate, dar, certamente, vă pot spune că o cină compusă din: o tărie (50ml) pentru debut, bruschette mixte, muşchiuleţ de vită cu sos de brânză şi crustă de coriandru (porţie babană), o sticlă de vin alb, apă, dressinguri etc, plus un desert ca de final, deci pentru toate acestea n-am depăşit 70 de euro, pentru două persoane. În cazul în care sunteţi amatori de ceva exerciţii fizice sau de un răsfăţ la jacuzzi, nicio problemă, le veţi avea la dispoziţie, dar contracost.
   De pe Lido di Venezia la Venezia se poate ajunge cu vaporetto, cel mai eficient mijloc de transport lagunar. Orarele şi traseele sunt afişate în toate staţiile-ponton şi tot de acolo pot fi procurate biletele sau abonamentele. O menţiune în plus: costul unui bilet la vaporetto este identic cu cel de pe feribot, pe care îl poteţi folosi chiar dacă nu aveţi decât cheile de la autoturism.