luni, 4 iulie 2016

Italia, bella e pericoloso – Turistul, ca pradă




   Sezonul turistic a început de ceva vreme, însă materialul pe care-l la dispoziţia voastră cred că va fi mereu de actualitate şi poate fi de folos multora. A fost publicat anul trecut, pe site-ul "Am fost acolo" (AFA) şi a primit o sumedenie de aprecieri din partea cititorilor, fiind considerat printre cele mai utile impresii de călătorile. Sper să fie util şi altora!


   Aş fi putut să împărtăşesc cu voi ca impresii de călătorie ce anume am văzut, vizitat şi admirat pe parcursul circuitului turistic „Italia clasică”, timp de zece zile, din care şapte numai în Cizma peninsulară, dar nu o fac. Evit să intru la concurenţă cu alţii, care înşiră zeci de obiective, însoţite de explicaţii docte, iar ceea ce ai zărit tu nu va fi niciodată la fel de interesant cu ceea ce le-a trecut lor prin faţa ochilor. Nu, dragi prieteni şi cititori AFA, nu despre acestea voi relata, căci toate câte sunt le veţi găsi la locul lor, iar internetul abundă de informaţii valoroase.
   În replică, vă voi prezenta cealaltă faţă a monedei, cea a pajurei, care planează nevăzută cu ochii ţintă pe pradă, TURISTUL. Nu spun nicio noutate, ci doar vă reamintesc că în oraşele cu un mare aflux turistic, tâlharii şi escrocii au nadele întinse 24/24,7/7, iar cine mai crede că în România este apogeul infracţionar, iertaţi-mă! , dar suferă de naivitate cronică şi incurabilă. Ospătarul şi taximetristul, luaţi ca termen generic, nu sunt nici pe departe cei mai periculoşi, căci 10-20 de euro plătiţi degeaba în plus nu ar fi cine ştie ce pagubă, cu condiţia să nu-ţi iei de câteva ori pe zi ţepe d-astea. În schimb, strada şi mijloacele de transport în comun îţi pot transforma vacanţa într-un real coşmar în mai puţin de cinci secunde. 


   De la bun început trebuie ştiut şi aplicat proverbul englezesc care spune „Don't put all your eggs in one basket - Nu-ţi pune toate ouăle într-un singur coş”. Sigur, în acele timpuri, de-ţi cădea paporniţa din căruţă, nu scăpa unul întreg, dar, contemporan şi în context privind lucrurile, vă somez să admiteţi că subtilizarea unui portofel cu toţi banii de concediu şi cu toate actele la purtător n-ar lăsa în urma sa o mare omletă, ci o adevărată gaură neagră. Prin urmare, nu luaţi toţi banii cu voi sau, măcar atât, nu-i ţineţi pe toţi laolaltă. Actele lăsaţi-le la hotel, chiar dacă nu aveţi la dispoziţie un seif. De astea nu este nimeni interesat, iar dacă, cine ştie? , vreo autoritate locală v-ar solicita prezentarea documentelor de identitate, va fi suficient să comunicaţi numele hotelului şi vă vor verifica la recepţie.
   Aţi avea un plus de siguranţă dacă aţi renunţa la genţi, poşete, borsete sau acele „banane” de prins la brâu. Tot ce are fermoar va fi o tentaţie greu de refuzat pentru şmanglitori. Nu contaţi nici pe buzunarele externe de la jachete, veste ori bermude, fie că sunt cu „arici”, fie cu fermoare, fie cu nasturi sau capse. Folosiţi buzunarele de interior şi apoi închideţi obiectul vestimentar. La Roma, cel mai bun exemplu, am avut colegi de grup, inclusiv ghidul nostru, care au considerat cămaşa o măsură de precauţie eficientă sub dogoarea celor 37 grade Celsius. Lăsată în pantaloni şi strânsă cu cureaua, devenea sac cu nasturi. Posibil să zâmbiţi, poate chiar să râdeţi de imaginaţia altora, dar lenjeria intimă a fost un alt mod de a pune banii la loc… sigur. S-au făcut o sumedenie de glume pe tema asta, dar nu fac obiectul AFA.
   Dacă tot am pomenit de Roma, vă mai reţin atenţia pentru această colosală metropolă, fără termen de comparaţie în lume. Cetatea Eternă oferă o mulţime de lucruri bune de văzut, dar tot atâtea în contrapartidă. Este un oraş murdar, ca marea majoritate a oraşelor din Italia, dar când privirea îţi aleargă în toate părţile avidă de frumuseţile arhitecturale, nu mai bagi de seamă tomberoanele împuţite şi mizeria stradală. Da, numai că tot neobservaţi trec şi hoţii ce te urmăresc şi te studiază pas cu pas. Când te opreşti să cumperi celebrul magnet suvenir sau o sticlă cu apă, „umbra” ta deja ştie unde ai portmoneul.
   Doamnele şi domnişoarele care îşi ţin poşetele atârnate de umăr vor trebui să îşi însuşească câteva reguli simple, dar importante, în cazul deplasărilor pietonale: 


   - Pe trotuare nu circulaţi pe partea dinspre carosabil, ci cea dinspre clădiri, adică acolo unde sunt şi vitrinele magazinelor.
   - Dacă totuşi sunteţi pe partea bordurii, măcar mutaţi geanta, poşeta sau ce aveţi, pe umărul opus carosabilului.
   - În cazul în care veţi simţi că vă este smulsă cu putere geanta, daţi-i drumul. Nu veţi reuşi să opuneţi rezistenţă jafului de pe un scuter, moped sau chiar motocicletă, însă veţi evita să fiţi trântite şi târâte, posibil cu consecinţe dramatice.
   Mijloacele de transport în comun sunt locurile preferate cu precădere de către hoţii de buzunare şi genţi. În staţiile de metrou sunt frecvente anunţurile în care veţi citi „Borseggiatore”, un avertisment clar ce ar trebui să impună prudenţă maximă. Personal, era să o păţesc la schimbarea metroului către Colosseum în staţia Termini. Reţeta clasică: aglomeraţie, îmbulzeală, neatenţie, fermoar la micuţa borsetă deschis, dar n-au apucat să extragă portofelul, în care lăsasem doar vreo 20 de euro. N-au apucat să-şi termine treaba pentru că reacţia călătorilor ce i-a surprins a fost uluitoare. Au început să strige „Borseggiatore, borseggiatore” şi să-i împingă de la uşa metroului spre peron. Ba, câteva doamne le-au scăpat ceva palme zdravene peste ceafă. Erau trei indivizi, micuţi de înălţime, tuciurii negru-pământ, dar nu erau africani, ci asiatici, posibil pakistanezi sau de genul.
   Hoţia fără violenţă este ca şi oficializată la Roma. Să nu înţelegeţi greşit! Nu este legală, însă este arhicunoscut fenomenul. Reclamaţiile zilnice sunt atât de numeroase, încât autorităţile şi-au declarat neputinţa. Practic, pentru o pagubă ce nu depăşeşte 500 de euro te invită politicos să părăseşti sediul poliţiei, renunţând implicit la reclamaţie. 


   Nici la Veneţia nu lipsesc hoţii de buzunare, dar mi-a reţinut atenţia o altă metodă de prădare a turistului, iar de data asta escrocul se expune, deci îl ai în faţa ochilor. Se vântură prin piaţetele intens circulate, au în mână un clipboard cu ceva hârtii şi acostează potenţiala victimă în limba engleză, dar, după caz, sunt capabili să încropească o „vrăjeală” şi-n franceză, germană etc. Tehnica este simplă, convingătoare şi cu puternic impact emoţional, că d-aia sunt escroci. Îţi pun în faţă un tabel, din care nu înţelegi mare lucru, căci nu ăla este important în primă fază, ci povestea turuită abil. Vor dori să te facă părtaş la lupta împotriva drogurilor, dându-se exemplu personal, care de luni sau ani de zile a devenit „curat”, graţie ajutorului primit, ajutor pe care doreşte, la rândul său, să-l acorde celor captivi în mrejele toxice. Odată ce te arăţi interesat de subiect, se mută din faţa ta în dreapta, sau stânga, depinde pe care parte ţii poşeta, invitându-te să priveşti în tabel şi să contribui şi tu financiar, precum cei ce se regăsesc înscrişi acolo şi care au cotizat, de regulă, cu modesta sumă de 20 euro. Şansele de a mai găsi portofelul în geantă sunt aproape minime, iar dacă totuşi Fortuna v-a surâs şi veţi mai avea de unde dona ceva bani, este bine de ştiut că suma respectivă va intra direct în buzunarul individului, care, fără nicio remuşcare, va savura momentul când încă un fraier ia rotunjit câştigul.
   Şi un ultim sfat, dacă îmi este permis: niciodată să nu credeţi că sunteţi mai presus de orice risc şi că nu vi se poate întâmpla vreodată aşa ceva! O astfel de mentalitate şi siguranţă de sine exagerată vă transformă în victimă sigură.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu