Cel mai prost hotel din lume - cu ! sau ?

   

   Pe site-ul "Mediafax.ro" mi-a fost dat să citesc (astăzi, 15. 11. 2012) un articol semnat de Bogdan Stănescu: "Cel mai prost hotel din lume! Proprietarii, mândri că nu oferă apă caldă. Cât costă o cameră şi ce spun clienţii", articol garnisit cu câteva ilustraţii şi o suită de filmuleţe. Am părăsit presa de prea mulţi ani şi nu-l cunosc pe respectivul jurnalist, însă îmi aduc aminte cu mare plăcere de colegii şi prietenii care îşi făceau veacu' clămpănind la clapele maşinilor de scris zi de zi, noapte de noapte, vara sau iarna pentru ca informaţia să fie cât mai proaspătă, cât mai fierbinte. Economia de piaţă şi-a pus amprenta fără echivoc în orice redacţie, indiferent că-i de presă scrisă, televiziune sau agenţie de presă, iar "Mediafax", ca parte a grupului MediaPro, s-a aliniat genului de ştiri cât mai senzaţionale şi cât mai comerciale, fără să mai fie chiar atât de importantă veridicitatea informaţiei.

   Trebuie să recunosc că am fost tentat să cred că "cel mai prost hotel" aveam să-l descopăr undeva pe la noi, prin cine ştie ce văgăună de ţară, pentru că, nu-i aşa?, prea ne-am obişnuit ca toate rahaturile lumii să fie în buda noastră. N-a fost să fie! Cică ar fi în Olanda. Ba, unde mai pui, chiar în inima Amsterdamului, pe strada Kerkstraat. Locaţia despre care face vorbire jurnalistul mai sus amintit se numeşte "Hans Brinker Budget Hotel", dar nu cred să aibă vreo legătură cu filmul serial difuzat prin anii '60, în care protagoniştii de vază au fost actorii Richard Basehart şi Eleanor Parker. În ciuda faptului că faţada clădirii este înnobilată pompos cu titulatura de Hotel, relatările fac trimitere către un Hostel, adică un fel de camere ce sunt închiriate în special de studenţi sau de către aventurierii care călătoresc prin lumea largă fără să le pese pe unde dorm şi pe unde mănâncă. Cele câteva imagini ce garnisesc articolul respectiv ar părea edificatoare, iar orice turist normal la cap ar fugi de acest hotel, hostel sau ce rahat o fi el de ar mânca pământul. Cu toate astea, în ciuda "autodenunţului" publicat pe toate pliantele şi pe toate site-urile cu profil turistic, să nu credeţi că amatorii de senzaţii tari au lipsit. Mai mult de atât, au fost destui clienţi care, prin comentariile postate, au sporit în mod evident dilema: "Cel mai prost hotel, sau o reclamă inteligentă?"

  "Hans Brinker Budget Hotel" este împânzit cu afişe care mai de care mai uşchite şi mai respingătoare prin anunţurile lansate către clienţi. Ba că nu au apă, ba că mizeria este sufocantă, ba una, ba alta. Peste tot pluteşte pericolul de a te îmbolnăvi, fiindcă igiena, de orice fel, ar fi de găsit în paginile altui dicţionar, însă nu aici. Filmuleţul bagă şi mai tare groaza în oameni. În regnul animal nu, pentru că, orice s-ar spune, arată ceva mai bine decât cocinile porcilor. Într-o fotografie - făcută pe la ceas de seară - reclama nu mai este luminată integral, ci doar anumite litere, care lasă a se citi "HEL". Nu vă grăbiţi să credeţi că este ceva greşit, deşi, în limba engleză, iadul se scrie cu doi "L". Da, dar în mitologia nordică Hel a fost zeiţa morţii şi conducătoarea infernului, Helheim, fiind mezina zeului Loki şi a gigantei Angrboda. 

    Mai trebuie spus un amănunt, poate două. Dacă accesăm site-ul "Hostelworld.com", specializat în astfel de locaţii turistice, avem de citit următoarele: "The Hans-Brinker is one of Amsterdams most famous hostels...also known as 'The Most XXXclusive Budget Hotel' Here you will find: NO PARKING, NO SAUNA, NO BELLBOYS, NO AIR CONDITIONING, NO MINIBARS, NO ROOM SERVICE....but you will find clean basic rooms in the centre of Amsterdam...", dar dacă derulăm pagina preţ de câteva rânduri vom constata cu stupoare că facilităţile hotelului sunt de fo două stele, pe puţin. Măi, să fie! Până şi tariful per cameră pare ciudat. Cel de la "Mediafax" menţiona că: "O cameră la "Hans Brinker" costă 22,5 euro pe noapte, iar anunţul de pe site-ul hostel-ului îi informează, cu umor, pe clienţi că îşi asumă întreaga responsabilitate pentru decizia de a se caza aici: 

"Cei care doresc să stea la Hans Brinker Budget Hotel, Amsterdam, o fac pe propriul risc şi nu vor face hotelul responsabil pentru intoxicaţii, căderi nervoase, membre pierdute, anumite boli întâlnite în secolul al 18-lea, plăgi etc.", numai că, procedând jurnalistic, am verificat şi alte surse, de unde, să vezi poveste, tariful urcă până spre 60 de euro per noapte, ceea ce, daţi-mi voie, pune într-o altă lumină enigmaticul "Hans Brinker Budget Hotel".

   Nu mă pricep din cale afară la afaceri hoteliere, dar am cutreierat prin lumea asta de-a lungu' şi de-a latul ei şi pot spune că am "tras" la cam toate categoriile de...gazde, iar pe vremea când cărarea muntelui îmi era precum o a doua casă, priciul mi-a fost de multe ori o desfătare, îndrăznesc a spune că nu sunt chiar un ageamiu în materie de cazare, motiv pentru care nu-mi dă pace o întrebare: " Ce om, cu toate doagele la cap, şi-ar pune pe fugă potenţialii clienţi în momentul în care ai o clădire cu 127 de camere, pentru care, în centrul Amsterdamului, ar plăti sute de mii de euro impozit anual?" Atenţie, vorbim de Olanda, da? Sigur, Ţara Lalelelor oferă vaste teme de discuţii, de la drogurile uşoare şi pân' la femeile uşoare, toate expuse vederii fără nicio oprelişte, ceea ce ne-ar face să credem că acolo, de la atâtea mori de vânt, localnicilor le vâjâie creierii numai la ciudăţenii. Fals, cât se poate de fals! Au, într-adevăr, o viziune foarte liberă despre libertate, însă olandezii sunt extrem de riguroşi când vine vorba despre nivelul de trai şi despre civilizaţie.

   Iniţial am vrut să folosesc reţeta unui copy/paste pentru acest blog, transferând articolul iniţial aici, pe "Globtrotter". Ar fi fost o greşeală, devenind părtaş la promovarea unui material cu un potenţial maxim de dezinformare. "Hans Brinker Budget Hotel" nu cred să fie cel mai prost din lume, ci, mai degrabă, cred că suntem puşi în faţa unei promovări turistice extrem de abil pusă la punct. Olanda, în general, şi, implicit, Amsterdam nu sunt destinaţii pentru bugete reduse. Hostelurile, peste tot în lume, inclusiv în România, sunt locaţii pentru tineri, pentru grupuri de tineri, pentru care somnul este mai puţin important decât socializarea cu cei din jurul lor. Lor trebuie să le oferi altceva şi să-i ademeneşti în alt fel, dar nu-ţi poţi permite riscul de a-i trata ca pe nişte animale.

   Totuşi, pentru cei ce mai cred în poveşti cu Zâna Măseluţă şi pitici-potârlici (nu ştiu ce înseamnă "potârlic", dar mi-a plăcut rima), le pun la dispoziţie şi unul din filmuleţele despre care am pomenit: