miercuri, 24 iulie 2013

Neos Marmaras - Vourvourou - Karidi

   Aşadar, într-o altă bună-dimineaţă a vacanţei, am luat cu noi un minimal bagaj necesar unei zile de plajă, am urcat în maşină şi am pornit spre nordul peninsulei, având intenţia să completăm circuitul Neos Marmaras - Toroni - Porto Koufos - Kalamitsi - Paralia Sykias, cu ruta Neos Marmaras - Tripotamos - Kalagria - apoi dreapta la Nikiti, iarăşi dreapta la Ormos Panagias - Fteroti - Vourvourou - Zografou. N-ai nevoie de niciun GPS şi de nicio hartă, ci doar să urmezi şoseaua Perimetriki Sithonias. Nici ceasul nu vă este de vreo întrebuinţare. Lăsaţi-vă prinşi în mrejele unui drum în care nimic altceva să nu mai conteze decât sufletul vostru şi totul va decurge de la sine! 
   La Nikiti (spre ieşire dacă se vine dinspre Metamorfosi, sau la intrare dinspre Neos Marmaras) este o bifurcaţie, pe care vă recomand să o abordaţi cu viteză redusă, având de urmărit mai multe indicatoare, dar şi un refugiu de preselecţie. Odată ajunşi la Ormos Panagias, aveţi de ales între a rămâne în oraş şi a vă continua drumul spre sud. În cazul în care optaţi pentru prima variantă, este bine de ştiut că de aici, din Ormos Panagias, puteţi porni într-o mică croazieră, spre cel de-al treilea braţ al peninsulei Halkidiki, Athos. Chiar dacă vizitarea celui mai mare centru monahal al Eladei poate fi disponibilă numai de la "babordul" şi "tribordul" navei (adică tur-retur), bateriile spirituale vor fi regenerate fără doar şi poate. În cel de-al doilea caz... continuaţi-vă drumul spre Fteroti. 


   Fteroti (Foto sus) este o locaţie mai puţin căutată de turişti, în ciuda unui peisaj magnific. Reformulez. Fteroti este o localitate căutată de anumiţi turişti. Nu sunt în posesia unor statistici oficiale, însă dintr-o evaluare ochiometrică am estimat că densitatea de locuitori creşte direct proporţional cu numărul de autovehicule parcate care pe unde-şi găsesc locul, pentru că, asta este! , cele mai multe dintre acestea au ataşate remorci, remorci care, la rândul lor, au anumite "sarcini" de dus în cârcă. Lansate la apă, aceste "sarcini" cu motor, cu vele sau şi cu una şi cu alta, devin adevărate vedete pe luciul mării. Prin urmare, Fteroti a devenit staţiunea preferată a iubitorilor de sporturi nautice. 

 Vorvourou, golful plajei Karidi

   Ne-am continuat drumul spre Vourvourou, însă, din nu ştiu ce motive (oare!?), am amânat popasul, sperând să găsim un loc... mai interesant. Tot din motive fără de înţeles, am virat pe un drum lateral spre stânga, intrând pe nişte străzi unde dacă ar fi venit o maşină din sens invers aş fi avut motive de îngrijorare pentru oglinzile retrovizoare. N-am mers mult. Câteva sute de metri. O pădurice de pini ne-a ademenit cu umbra sa, iar după ce am coborât din maşină am fost copleşiţi realmente de mireasma inegalabilă a pinilor. Habar nu aveam unde eram. Printr-un ochi de luminiş întrezăream marea, însă, la modul sincer vă spun, mă bătea gândul să ne continuăm drumul spre Zografou. Ajunşi pe micuţa plajă... s-a blocat respiraţia în noi. Un mic golf, cu apa clară şi liniştită, îţi răpea privirea cu iris cu tot. Incredibil! Nu era nimic amenajat. Undeva, printre copaci, o prăvălie pe roţi îşi făcea veacul la umbră pentru cei 50 - 60 de turişti, dintre care, probabil, 30 - 40 erau copii. Poate că exagerez cu "inventarul", dar, pe cuvânt!, nu cu mult. Când am luat berea şi o îngheţată pentru soţie, în preţ a intrat denumirea locului: Karidi. 

 Vourvourou, partea "dură" a plajei Karidi

   O bălăceală în apa incredibil de translucidă era nu numai aşteptată, ci şi bine venită, numai că adâncimea apei se încăpăţâna să rămână pe la 50 - 60 de centimetri şi după ce avansasem în larg mai bine de 50 de metri. Chiar mă gândeam dacă nu cumva voi înota într-un... lighean. Îmi era cât se poate de clar de ce toţi copii şi-au făcut cartierul general în acel golfuleţ. Apa mică şi mulţimea de peştişori aveau un succes incontestabil pentru prichindeii ce şi-au scăpat astfel părinţii de griji. 

    În stânga plajei (privind spre mare), o limbă de uscat nu mă lăsa să stau liniştit, cu burta la soare. Câteva formaţiuni de rocă îşi dădeau aere de... sculpturi. N-am ajuns bine în zonă când, de partea cealaltă a pragului de pământ, un peisaj cu totul special îşi începea recitalul. Roci mari, şlefuite de mare şi vânt în cele mai bizare forme, erau desfăşurate pe câţiva zeci de metri. Apa, într-o risipă de albastru, te lăsa să-i vezi comorile ascunse sub valurile mici, abia perceptibile. Totuşi, prudenţa se impunea în mod categoric. Mulţimea de stânci, de diferite forme şi mărimi, erau îmbrăcate în alge şi ierburi alunecoase, iar muchiile pietrelor ar fi schimbat în orice moment o vacanţă de vis într-un coşmar. Espadrilele pentru apă s-au dovedit, încă o dată, extrem de bine venite şi utile, iar un minim echipament pentru scufundări (labe, tub, ochelari) vă va face să speraţi la... sirene. Noţiunea de plajă îşi schimbă în mare măsură sensul în acest loc. Nu există nisip, însă, în ciuda masivităţii lor, pietrele sunt destul de confortabile, de parcă s-ar mula pe corp. 
   Doar foamea (devenită prea gălăgioasă) ne-a scos de pe plajă. Reveniţi pe acel drum îngust, am virat dreapta, în drumul principal din Karidi, cu ochii după a tavernă. Am găsit-o destul de repede, deşi părea ascunsă în multa şi frumoasa vegetaţie locală. Nu ştiu cum se numeşte, dar este chiar la drum şi are o parcare generoasă în faţă (am localizat-o pe Google Earth). Am fost întâmpinaţi cu căldură sufletească şi cu o carafă de apă rece, pusă pe o faţă de masă demnă de orice reclamă la înălbitori. Am cerut un mix de peşte cu fructe de mare şi o salată de crudităţi, plus o guriţă de vin alb de fiecare, pe care l-am "stins" apoi cu o cafea neagră, la ibric. N-am sărit de 25 de euro, în care am inclus bacşişul, pentru care am primit o sticlă cu apă plată şi rece. 

 Taverna, o oază de exotic şi tradiţie elenă

  N-am mai ajuns la Zografou, pentru care ar fi trebuit să mai rulăm vreo 10 Km spre sud. Am făcut cale întoarsă spre casă, la Neos Marmaras, iar pe parcursul celor aproximativ 30 de kilometri am rememorat frumuseţea sălbatică a zonei Vourvourou şi, implicit, a plajei Karidi. 




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.