România - Morile de apă de la Rudăria

 La câţiva kilometri de Bozovici, judeţul Caraş-Severin, se află comuna Eftimie Murgu, cunoscută, până prin 1970, după vechea denumire ca Rudăria.

   Rezervaţia naturală, întinsă pe o suprafaţă de 250 ha, se află în Munţii Almăjului, grupare montană a Munţilor Banatului, la o altitudine cuprinsă între 350 și 900 m, şi este străbătută de Valea Rudăriei.

   Atestată documentar încă din anul 1410, aşezarea îţi oferă prima surpriză încă din momentul în care afli că această comună are în componenţă o singură localitate, cea amintită mai sus. Vechiul nume vine de la râul Rudărica, ce traversează satul, şi care în traducere slavonă ar însemna „râul de fier”, denumire primită probabil ca urmare a uriaşelor zăcăminte care se găsesc în munţii din împrejurimi. Localitatea este cunoscută, în primul rând, pentru numărul mare de mori de pe „Rudărica”, dar şi pentru că aici e locul unde s-a născut şi a copilărit Eftimie Murgu (fost jurist şi profesor de filosofie român, om politic, deputat în parlamentul revoluţionar maghiar din timpul Revoluţiei de la 1848).

   Pe râul Rudărica, se mai păstrează 22 de mori de apă. În trecut, din 1874 şi până în 1910, însumau un număr de 51, dar potopul din primăvara acelui an a luat 28 dintre ele, plus două vieţi omeneşti. Şi în 1955 au fost lovite de furia apelor. Cele rămase sunt în proprietatea oamenilor, care au avut grijă de ele şi au construit tot felul de canale pe care e direcţionată apa către roţile morilor. Datorită acestora, ele funcţionează şi vara, când râul este scăzut. Toate morile sunt protejate de câte o stâncă masivă şi sunt perfect funcţionale. La una, pentru a se redirecţiona apa, s-a săpat un tunel prin munte, înalt de vreo doi metri, lat de unu şi jumătate şi lung de aproape 30. Întreaga muncă s-a făcut numai cu dalta şi cu ciocanul. Deşi sunt în proprietate privată, morile au fost introduse şi în patrimoniul naţional şi se află sub atenta supraveghere a Muzeului „Astra” din Sibiu, care a ajutat şi la restaurări.

    Cele două izvoare ale Rudăricii îşi au originea în Munţii Svinecea. După unirea celor două izvoare, Rudărica Mare şi Rudărica Mică, râul parcurge 10 km printr-o vale splendidă, Valea Rudăricii. Albia râului este presărată cu un şirag de mori de apă, începând cu Moara de la Tunel şi sfârşind cu Moara din Ţarină. Înspre Prisacina, afluent al Rudăricii, se deschide o potecă străjuită de păduri de carpen şi fag. Înainte de a intra în sat, râul străbate faimoasele sale chei, împodobite de o parte şi de alta cu pădurici de liliac sălbatic. Cheile sunt dominate de stânci uriaşe şi abrupte, două dintre ele având înfaţisare omenească, iar localnicii le-au numit Adam şi Eva. În această porţiune de 2 km, valea este vestită prin morile sale de apă cu ciutură, construite din lemn, mori ce formează cel mai mare complex mulinologic din SE Europei. Dintre acestea, să mai enumerăm Moara Măxinoanea, Moara Vămulea , Moara Hambaroanea, Moara Popească, Moara Firizoane, Moara „Îndărătnica Nouă”, Moara „Îndărătnica Mică”, Moara Paşaoanea, Moara Trăiloanea, Moara Daciconea, Moara de la Tunel, Moara Roşoanea, Moara Îndărătnica dintre Râuri şi Moara Prundulea.  Numele morilor au fost date după numele străbunicilor sau din pura imaginaţie a localnicilor.

  

În Complexul Mulinologic de la Rudăria, măcinatul grăunţelor este o datină pe care localnicii o păstrează şi astăzi ca pe o adevărată comoară.

Cum ajungem la Rudăria (clik pe poză pentru a fi mărită)

   Valea Almăjului din judeţul Caraş-Severin este înconjurată de munţi: spre nord şi nord-vest, Munţii Aninei şi Munţii Semenicului, la sud Munţii Almăjului, iar în sud-vest Munţii Locvei. Estul văii se desface în Culoarul Timiş-Cerna, dincolo de care se ridică înălţimile semeţe ale Munţilor Ţarcului şi Cernei. Spectacolul natural este de un pitoresc inegalabil, în care pădurile şi poienile, sau râurile ce străbat stâncile prin chei înguste vin la rampă cu un spectacol imposibil de descris prin simple cuvinte.

Infrastructura rutieră de pe Valea Rudăriei a fost refacută (zidurile de sprijin, parapeţii şi asfaltul), iar Centrul de Informare Turistică, recent înfiinţat, vă vor ajuta să beneficiaţi din plin de farmecul locurilor.

De pe şoseaua dintre Anina şi DN 6 (E 70), ce taie Valea Almăjului pe direcţia NV-SE, un drum comunal iese la mijloc şi însoţeşte în amonte râul Rudăria, spre sălbăticia Munţilor Almăjului. Urmaţi indicatoarele spre Comuna Eftimie Murgu, unde poate fi făcut un prim popas. 

   Şoseaua nou asfaltată intră în sat pe partea stângă a râului. La capătul celălalt al localităţii, fără nicio abatere la stânga sau la dreapta, firul apei se lasă pe dreapta, după care şerpuieşte preţ de câţiva kilometri. Lăsaţi maşina aici. Natura vă va răsplăti ochii şi sufletul cum numai ştie să o facă. Oricum, drumul se va pierde la un moment dat în drumul forestier din munţi. După circa 20 de minute parcurse la pas, veţi descoperi prima moară de apă. Calculaţi-vă bine timpul şi pentru a reveni la maşină, pentru că întregul complex mulinologic este întins pe aproximativ 3 kilometri, fără a pune la socoteală  şi Cheile Rudăriei.